La inceputul secolului al XVIII- lea, Mary Pierrepont, o doamna din nobilimea engleza, care locuia la Constantinopol, a inceput sa fie interesata de metoda locala de prevenire a variolei, care implica extragerea unor bucati din crustele de variola si zgarierea pielii cu ele. Aceasta reprezenta o forma timpurie de vaccinare.Cu toate ca in unele cazuri a avut succes, riscul de a contacta variola din acest procedeu era ft. ridicat, iar incercarile ei de a introduce vaccinarea in Marea Britanie au esuat in cea mai mare parte.Insa, pt.ca variola facea ravagii in lumea secolului al XVIII-lea (aproximativ 50 de milioane de oameni au murit in Europa de aceasta boala in 1700 si 1800), cautarea unei strategii eficiente de prevenire a continuat.
Cativa ani mai tarziu, Edward Jenner, un doctor de tara englez din comitatul Gloucestershire, a remarcat ca laptaresele care contactasera boala infectioasa a vacilor ( o ofectiune minora care provoca aparitia petelor pe maini) aveau o rezistenta ridicata la variola. In 1796, l-a vaccinat pe un baiat cu o mostra preluata din leziunile eruptive(pustule) ale vacciniei vacilor (cowpox), apoi, intr-un experiment care a provocat o mare controversa in acea vreme, l-a vaccinat de mai multe ori cu virusul variolei, fara a-i provoca boala!Deloc surprinzator, aceasta demonstratie dramatica a facut ca multi oameni sa vina la casa de la tara a lui Jenner in cautarea vaccinului,iar succesul tratamentului sau pt.prevenirea variolei a deschis drumul pt.dezvoltarea la nivel mondial a programelor de vaccinare pe care le vedem astazi.
Insa, la acea vreme, activitatea lui Jenner nu a stimulat prea mult noua gandire asupra naturii si cauzelor bolilor infectioase.Inca din perioada romana, doctorii incercasera sa descopere motivul epidemiilor care decimau periodic populatia , insa teoria "germenilor", esentiala pt.faptul ca astazi intelegem infectiile, nu a fost acceptata decat abia la jumatatea secolului al XIX-lea.Atunci italianul Agostino Bassi a dovedit ca boala viermilor de matase era provocata de mocroorganisme.Cu toate ca nu avea legatura directa cu sanatatea umana,cercetarea lui a reprezentat baza pt.descoperirile ulterioare facute de "uriasii" microbiologiei- Pasteur, Robert Koch, Joseph Lister si Paul Ehrlich-, care au revolutionat biomedicina.
Cercetarea moderna asupra bolilor infectioase urmeaza doua piste paralele: prima investigheaza forma,natura si stilul de viata al mocroorganismelor patogene(care provoaca boala) si substantele chimice care se pot utiliza pt a le distruge; a doua urmareste natura capacitatii inerente a corpului de a rezista in fata infectiilor si modul in care se poate stimula aceasta imunitate innascuta.
Cu toate ca aceasta cercetare a produs multe informatii valoroase si ne-a oferit tratamente noi importante, credinta ca germenii sunt microdusmani periculosi si agresivi care stau permanent la panda si ca metoda cea mai buna pt a le face fata este sa ii anihilam cu doze din ce in ce mai mari antibiotice puternice- este de fapt, o intelegere gresita a ceea ce afirmau pionerii microbiologiei si imunologiei.
Pasteur, alaturi de alti ganditori ai medicinii holistice timpurii- Bechamp,Bernard si Max von Pettenkofer -, a evidentiat faptul ca microbii reprezinta doar o parte a povestii si ca trebuie considerati agenti si nu cauze, ai bolii, efectele lor depinzand in mare masura de natura "terenului" din corpul in care ajung.Cu alte cuvinte, a inteles ca starea sistemului de aparare natural al organismului era elementul cel mai important pt mentinerea sanatatii.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu